Ediția 77
De câteva luni încoace, am început să dau importanță considerabilă pauzelor.
Dacă mă întrebi cât de mult lucrez, sincer, nu aș avea un răspuns clar să îți dau. Ca freelancer, programul de lucru este adesea foarte neclar. Uneori, prezența weekendurilor abia se simte. Era o vreme când weekendurile nu existau pentru mine, dar să trecem peste asta. 😄
Imaginează-ți că ești la volanul unei mașini pe un drum lung și plictisitor. Fără opriri regulate pentru combustibil și odihnă, mașina se va opri în cele din urmă, iar tu vei deveni din ce în ce mai obosit și mai neglijent.
Cine știe cât timp îți mai rămâne până la impactul cu primul copac sau până când ajungi în șanțul de pe marginea drumului. Știu, este un scenariu de-a dreptul terifiant.
La fel se întâmplă și cu mintea și corpul tău când lucrezi continuu fără pauze.
Este atât de multă agitație în jurul nostru încât uiți să te oprești, la fel cum uiți de multe ori să bei apă 😉
M-am îndepărtat de acest newsletter timp de 2 luni.
Îmi place foarte mult să scriu și să-mi fac gândurile vizibile, dar uneori lucrurile se complică atât de tare încât simt că mi se scurtcircuitează sistemul mental.
Știam că urmează să organizez un teambuilding în comunitatea LDD PRO și că munca pentru clienți s-a adunat. Așa că am pus proiectul pe pauză și m-am concentrat pe altele.
Chiar și noul design al acestui newsletter este rezultatul reîncărcării bateriilor mele mentale.
Personal, am o convingere foarte adânc înrădăcinată în identitatea mea: să trăiesc cu intenție, nu la întâmplare.
În spatele (aproape) fiecărui lucru pe care îl fac, trebuie să existe o intenție, un minim de planificare. Să simt că, într-o oarecare măsură, îl pot controla. Să am control. Însă, tot acest control vine cu un cost: efortul.
E greu să mergi constant la sală, e greu să mănânci sănătos, e greu să te trezești la 5 dimineața, e greu să ieși din pijama la timp. E greu să te oprești din ceea ce faci.
Chiar și lucrurile simple devin dificile.
Cred că nu are sens să îți zic de ce este bine să iei pauze. Știi asta deja. Știi toate beneficiile: îți crește creativitatea, reduci stresul, îți îmbunătățești productivitatea, și așa mai departe.
Ce vreau să îți zic este mai degrabă cum să integrezi pauzele în rutina zilnică și dincolo de ea. Bineînțeles am să vorbesc din experiența mea și ce funcționează pentru mine.
First thing first.
Trebuie să accepți că ai nevoie de ele. La fel cum ai nevoie de combustibil pentru drum, indiferent cât de lung sau scurt ar fi acesta.
Dacă ești genul de persoană care își planifică ziua de la început până la sfârșit, atunci pauzele trebuie să facă parte din prioritățile tale zilnice. Trebuie să le pui în calendar și să le respecți exact așa cum respecți executarea unui task la serviciu.
Dar nu va fi întotdeauna ușor. Știi de ce? Pentru că, în momentul în care te apuci de lucru, prinzi avânt și, de frică să nu-l pierzi, sari peste pauză doar ca să te trezești imediat la începutul următorului task. De-aia zic că pauza trebuie tratată cu aceeași importanță precum orice altă activitate.
Cel mai bun principiu pe care îl folosesc de mult timp este: dacă nu e în calendar, nu există.
Totuși, dacă nu te bazezi atât de mult pe calendar, nu îți pierde speranța. Ai telefon, ai remindere. Folosește-le până devine enervant să îți tot amintești să faci pauze.
Eu definesc o pauză ca orice activitate care nu înseamnă lucru. Atâta timp cât nu este muncă, este pauză.
Pentru mine, prima parte a zilei este foarte concentrată. În primele ore ale dimineții am vreo 2-3 ore de muncă în care concentrarea mea este laser frate. Apoi obosesc puțin și fac prima pauză. Citesc 20-30 de minute.
Citesc pentru a-mi schimba traiectoria gândurilor. După 3 ore intense de lucru în Illustrator de-mi vine greață, acum este momentul să mă gândesc la cum se poate reduce mai eficient nivelul ridicat al glicemiei din corp (btw vezi Metabolical). Vezi? Sunt 2 teritorii total diferite.
Pasul următor este să îmi continui munca, dar la o intensitate mai scăzută.
Apoi vine pauza cea mare, când mă duc la sală sau, dacă nu am chef, fac o plimbare de câteva mii de pași. O muzică bună, un audiobook la fel de bun, o deconectare completă.
Ce se întâmplă de la prânz încolo (alt motiv de pauză), este muncă la intensitate foarte scăzută sau deloc. The end.
Quick hack: Dacă simți că nu ai suficiente pauze, antrenează-ți creierul să le vadă acolo unde nu par să existe. De fapt, pauzele sunt deghizate în tot felul de activități cotidiene.
Masa de prânz, un power nap de 20 de minute, un duș rapid, o plimbare până la magazin, mersul la toaletă 💩 (dar fără telefon, mkay?)
Când stau pe telefon, simt că trece prea repede pauza aia :)) Nu ți se întâmplă și ție?
Am vorbit până acum despre rutina zilnică în mare parte. Dar cea mai faină pauză pe care o poți face este să te îndepărtezi de lucru la câțiva zeci sau sute de kilometri.
Nu mă refer la concediu, ci mai degrabă la ieșiri planificate cu familia sau prietenii.
Începând de anul acesta, mi-am propus să încerc ceva nou. O dată la fiecare trei săptămâni (chiar dacă va fi uneori greu), împreună cu soția mea, vom organiza o ieșire în familie.
Este un must-do. Destinația nu este importantă, atâta timp cât ne îndepărtăm de agitația orașului și facem lucruri care ne plac și ne interesează.
Și, btw, ieșirea asta poate fi și pe coclaurii din zonă. Pe deal sau prin ceva chei.
Așadar.
Ia-ți pauze cu intenție. Planifică-le. Ia-ți aceste mini-vacanțe pentru creier fără să ai nevoie de pașaport și fără să trebuiască să îți faci bagajele.
Începe să vezi pauzele acolo unde nici nu te-ai gândit că ar putea exista.
Mergi până la frigider pentru un snack? Pauză. Te întinzi pe canapea cu o carte bună? Pauză. Îți iei un moment să contemplezi sensul vieții în fața geamului când ploaia cade ușor în depărtare? Pauză filozofică.
Tocmai ce-ai făcut o pauză citind acest newsletter. Acum du-te fă bani!
👊