Autenticitatea îți garantează reușitele, atâta că, se obține greu.

Să vrei ceva este ușor.

Să acționezi conform dorințelor tale este greu.

Să rămâi autentic și consecvent este și mai greu.

La ce te gândești când auzi cuvântul autenticitate? Probabil la ideea de "a fi tu însuți". Mie mi se pare o idee devenită lame. Nu mai are consistență. Intră pe o ureche și iese pe cealaltă.

"Fii tu", i-auzi.

Dar modul ăsta de a privi acest concept este simplist. De fapt, există mai multă profunzime despre care aș vrea să vorbim în acest newsletter.

Autenticitatea înseamnă să îți potrivești cuvintele cu acțiunile, fără să te lași influențat/ă de așteptările sau presiunile exterioare. Toate acestea în strânsă legătură cu valorile și convingerile tale.

Adică, potrivește ceea ce zici, cu ceea ce faci.

No și aici e partea cea mai tricky. Deoarece "să fii tu" nu e chiar așa de ușor pe cât sună. Ba din contra, este de cele mai multe ori greu și ai nevoie de multă disciplină.

Subiectul ediției de azi, a apărut din frustrarea mea că uneori am o relație complicată cu mine însumi. E atât un reminder, cât și un șir de gânduri, ca să-mi amintesc că unul dintre principiile mele fundamentale este să walk the talk, pe cât de mult pot.

Dar mi-ar plăcea ca aceste remindere și gânduri să ajungă la tine cu o doză bună de inspirație, pentru că știu că și tu, ca orice ființă umană, te mai minți din când în când.

Și e în regulă să mai strecori câte o minciună, uneori chiar mai des. Doar că, e important să nu lași asta să devină parte din identitatea ta.

Probabil știi cum e să-ți spui „Mâine mă duc la sală”, iar când vine ziua, faci orice altceva în afară de asta. Găsești toate scuzele posibile, scuze pe care începi să le crezi. Scuze pe care le justifici în mintea ta și pe care nimeni nu le poate contesta.

Sau când îți promiți că te apuci de citit acele cărți care îți vor îmbogăți mintea, dar în schimb stai cu telefonul în mână și „scrolălăiești” vreo 5 ore. Scuza? O notificare „importantă” pe care, normal, trebuia să o verifici.

Da, cam așa stăm cu autenticitatea.

În ultimii ani, am început să lucrez serios la formarea caracterului și a identității mele. Yup, chiar așa. Am abordat totul într-un mod rațional și, cel mai important, conștient. By design, cu intenție.

Am ajuns să fac toate lucrurile astea după ce mi-am dat seama cât de multe nu știu și cât de mult aș putea contribui la viața altora dacă am mai multă grijă de mine (hrănindu-mi bineînțeles și ego-ul în același timp, haha).

Ca persoană care s-a trezit în mijlocul unor lupte interioare am descoperit pe pielea mea, că sunt cel puțin 2 aspecte pe care trebuie musai să le stăpânesc cât mai bine: stabilirea obiectivelor și controlul atenției.

Obiective mari, acțiuni mici

Fără obiective, n-ai puncte de reper. Nu ai un cârlig de care să te ții. Nem busolă. N-ai o destinație clară.

Te mulțumești oriunde te-ar purta GPS-ul mental, acceptând românismul "Lasă că merge și așa".

E ușor. E mult prea ușor, nu?

Acuma nu o să țin eu teoria obiectivelor și cum le "setezi". We keep it basic.

Când ai obiective clare, doar prin simplul fapt că nu întotdeauna le vei atinge, se va declanșa ceva în tine. O dezamăgire. Ba chiar și o ambiție, să faci lucrurile mai bine data viitoare.

Această claritate, sau mai bine zis specificitate, face ca un obiectiv să fie puternic și mai ușor de atins.

Îți setezi obiective mari, ceea ce este super! Dar ce faci ca să le atingi? De cele mai multe ori nu te gândești la pașii mici necesari pentru a ajunge acolo.

Chiar săptămâna asta am încheiat al doilea ciclu de 3 luni de accountability după modelul 12 Week Year. Zic al doilea, pentru că primul a fost un eșec total, în care am rezistat doar 2 luni.

Conceptul „12 Week Year” propune să îți organizezi obiectivele anuale în perioade de 12 săptămâni, tratând fiecare trimestru ca un an întreg. Astfel, te concentrezi mai intens și ai șanse mai mari să-ți atingi scopurile într-un timp mai scurt, cu mai puțină pierdere de vreme.

Tot procesul ăsta implică stabilirea obiectivelor mari și mici, împreună cu pașii pe care îți propui să îi urmezi pentru a le atinge.

Când știi care e pasul următor, economisești energie mentală prețioasă, pe care o poți cheltui inteligent în acțiunile care contează cel mai mult.

Și este atât de frumos să ai ordine în minte.

E important să îți asumi mai serios acțiunile zilnice. Dacă zici că mergi la sală, apă-i du-te și când n-ai chef. Dacă nu poți sta 2 ore, măcar 30 de minute. Dacă n-ai chef să citești 10 pagini, citește măcar una.

Adu-ți aminte că fiecare pas mic contează și se adună. Acțiunile au un efect compus pozitiv pe termen lung, dar și lipsa lor va avea un efect compus negativ.

Atenție la neatenție

Faptul că nu te ții de ceea ce spui vine adesea și din lipsa atenției. Este foarte ușor să ți se distragă atenția. Chiar și un zgomot mic poate să-ți dea tot planul peste cap.

Acum citesc cartea Flux: Psihologia fericirii de Mihaly Csikszentmihalyi, unde “atenția” joacă un rol esențial în a duce o viață cu sens, sau cum spune autorul, experiența trăirii optime.

Atenția îți permite să te implici mai mult în tot ceea ce faci. Să îți direcționezi energia mentală către activități care îți aduc sentimente de împlinire.

E important să învățăm cum să ne controlăm atenția, ca să nu ne-o fure alții.

În ultimii ani, am început să mă cam satur de social media și, în general, de toată tehnologia care mă înconjoară.

Să nu mă înțelegi greșit, ador tehnologia. Dar îmi place și mai mult atunci când eu am control asupra ei, nu invers.

Sigur, sunt momente când tehnologia mă controlează fără să-mi dau seama, și probabil încă sunt zone în care nu sunt complet conștient de asta.

Dar per total, am făcut tehnologia din jurul meu să fie plictisitoare.

Nu am notificări pe telefon (sau calculator, excepție făcând cele esențiale), n-am wallpapere, totul este foarte minimalist și neatrăgător. Pe platformele de social media, n-am feed-uri, n-am shorts, lipsesc ariile "esențiale".

Pe Instagram mai trag cu ochiul și mai pun câte un story. Totul la minimum.

Și toate demersurile astea pentru că mi-am dat seama că atenția pe care o aloc acestor distrageri îmi ia din ce-mi doresc să realizez.

Sunt om și eu, nu-s perfect. Mai ajung și eu să stau pe budă cu telefonul în mână până îmi amorțesc picioarele. Dar adevărul e că notificările nu-mi aduc nimic valoros. Așa că de ce le-aș lăsa să-mi invadeze viața?

Vrei să faci ceva spooky? Ia telefonul și oprește-ți toate distragerile care nu te ajută. Do it now!

Acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele

Obiectivele, atenția și gândurile se traduc în acțiuni. Poți vorbi o mie de ani despre ce ai de gând să faci, dar dacă nu treci la fapte, e ca și cum n-ai face nimic.

Cum se zice: cunoștințele fără acțiune sunt ca și cum n-ai ști nimic.

Dacă n-ai tupeul să te pui în mișcare, tot ce înveți, toate intențiile bune devin irelevante.

Să acționezi înseamnă să te respecți. Serios. Să te pui în capul listei ca fiind cea mai importantă persoană.

Este o modalitate prin care te plătești pe tine prima dată, dar nu în bani, ci cu moneda timpului, a sănătății și a relațiilor.

Poate îți spui “Mă pun pe mine pe ultimul loc, pentru că vreau să am grijă de toți ceilalți”. Un gest  nobil. Am gândit-o și eu așa o vreme bună.

Dar dacă tu nu ești în regulă, dacă te simți epuizat/ă și neîmplinit/ă, cum poți să ai grijă de altcineva? Cum altfel ar putea acțiunile tale să aibă cel mai mare impact? Tratează-te pe tine cu respect înainte să poți oferi ceva cu adevărat valoros altora.

Data viitoare când te surprinzi că tragi mâța de coadă, amintește-ți că autenticitatea nu este doar un concept filosofic, ci o practică zilnică.

Este ca mersul la sală: nimeni nu va ști dacă ai dat skip la o zi de antrenament, dar tu sigur vei simți asta mâine. Și nu doar că vei simți, dar va deveni mai ușor să sari și următoarea zi, și aia după. De la o amânare mică ajungi să te deconectezi de la cine vrei să devii.

Adevărul e că, dacă nu ești autentic cu tine, nu ai cum să fii autentic nici cu alții.

Când promiți ceva unui client, unui prieten sau chiar ție, dar acționezi total diferit, în cele din urmă pierzi încrederea.

Autenticitatea nu înseamnă să fii perfect, ci să te ții de cuvânt (măcar 85%) și să faci totul conform valorilor tale. Dă-i dreaq pe cei care au altă părere despre tine. Treaba lor nu ești tu. Treaba lor sunt ei înșiși.