Se vorbește mult despre autenticitate în online și despre cum ar trebui să fii.

Alții îți spun din înțelepciunea lor ce trebuie să faci, cum să te comporți și la ce reguli să aderi.

All good până acum. Chiar și eu țin discursul autenticității ocazional când situația o permite, dar oricât de bune mi-ar fi intențiile, prea puțin pot influența oamenii să adopte ceea ce le povestesc eu.

Și în cele din urmă ar fi greșit să am această așteptare, pentru că mi-ar șterge puțin din personalitate. Așa că încerc să vorbesc doar din propriile mele experiențe, să transmit informația într-un mod pe care îl consider util și apoi să-mi văd de viață. Got other important shit to do.

Am următoarea convingere.

Dacă îți prezinți punctul de vedere din mai multe unghiuri, ai șanse mai mari să convingi pe cineva să se uite mai atent în sinele lui și să ia decizii (mai) bune. Decizii care, la un moment dat, îi pot schimba viața la 180 de grade.

On that note, în acest newsletter, vreau să privim subiectul și din perspectiva consecințelor neautenticității.

Cu alte cuvinte, cum vei suferi dacă alegi să fii altcineva decât ești cu adevărat.

Întrebarea se pune, “De ce ai alege să fii altcineva?” Răspunsurile nu sunt tocmai ușoare sau lipsite de complexitate.

Această alegere nu este întotdeauna evidentă în online. În acest mediu (de multe ori ostil) presiunea de a te face “prezentabil/ă” conform anumitor “standarde” nu poate fi ignorată.

Percepțiile pe care le ai despre alții devin realitate. Dacă un grup de oameni se prezintă în online într-un anume fel, simți că trebuie să faci la fel. Peer pressure.

Modul în care aceștia se afișează, devine realitatea ta, pentru că așa crezi că trebuie să te prezinți și tu. Să copiezi. Să emulezi.

În primul rând, nu este greșit să copiezi. Așa înveți mai eficient. Copiii copiază comportamentul părinților până la cel mai mic gest.

Însă, este greșit să tot copiezi fără să îți aduci aportul personal. Nu poți crește la nesfârșit pe copia cuiva. Nu poți construi pe o fundație fragilă care nu îți aparține.

Când faci asta, rahatul va lovi elicele ventilatorului.

Epuizarea emoțională și mentală

Una dintre cele mai evidente consecințe ale neautenticității este epuizarea emoțională și mentală. Să te prefaci că ești altcineva sau să încerci constant să îți ajustezi comportamentul pentru a plăcea altora este extrem de obositor.

Când trebuie să fii mereu atent la cum te prezinți, ce spui și ce faci, obosești rău de tot. Îți fuți mintea de cap.

Mi s-a întâmplat.

Fac conținut online de multă vreme și pot să-ți spun că expunerea în mediul digital îți pune rapid pe tavă foarte multe capcane. N-ai cum să le eviți pe toate, dar ai ce să înveți din fiecare experiență.

De multe ori m-am simțit prins în anumite standarde. Fie create de mine, fie create de alții.

Uneori mă străduiam să fiu extrem de atent la ce cuvinte folosesc, să nu cumva să jignesc pe nimeni.

Mhmmm, miroase a people pleaser.

Tocmai încercarea de a mulțumi pe toată lumea îți face, de fapt, un deserviciu.

Știi ce zic? Evitam să fiu persoana din viața reală, de frică să nu fiu perceput altfel decât mi-aș fi dorit.

În 2022 am tras un burnout de mi-a ieșit pe urechi. M-am simțit nevalidat și de tot căcatul.

Dar cel mai puternic obstacol pe care l-am simțit în acea perioadă a fost că nu reușeam să mă exprim suficient de deschis pe cât mi-aș fi dorit.

Eu tot voiam să spun lucrurilor pe nume, să fiu expansiv, să o dau pe românește dar nu reușeam pentru că mă tot ascundeam în spatele standardelor (most part create de mine).

Așa a luat naștere acest newsletter. Locul în care pot să mă exprim diferit. Mult mai deschis. Să-mi zic ofurile. Să-mi fac gândurile vizibile.

Locul în care pot să fiu acel eu, care este și în viața reală.

Așa cum sunt în online, așa vreau să mă vezi și offline. Fără diferențe.

Pierderea identității

Atunci când îți petreci viața încercând să fii cineva care nu ești, începi să îți pierzi din esență. Este ușor să te pierzi pe tine însuți în mijlocul presiunilor sociale și a așteptărilor altora.

Personal mă doare în pulă de așteptările altora. Atâta timp cât la mijloc am cele mai bune intenții și îmi doresc să-mi aduc cea mai mare contribuție în societate, nu mă interesează altceva.

Cui nu-i place, să plece.

Ah da, am înjurat. Și? Și ce dacă? Fac asta și în viața reală.

În loc să îți urmezi propriile valori și pasiuni, te trezești trăind viața pe care alții o doresc pentru tine.

Tu îți dorești asta? Sper că răspunsul corect este “No fucking way!”

Cu cât duci mai departe falsitatea asta, cu atât ea devine parte din identitatea ta. Când masca aia devine convingere, e prea târziu.

Nu mai știi cine ești cu adevărat și ce îți dorești de la viață. Sentimentul ăsta de pierdere a identității poate avea efecte devastatoare asupra stimei de sine și asupra relațiilor cu cei din jur.

Relații superficiale

Atunci când nu ești tu însuți, relațiile tale devin superficiale și lipsite de substanță.

Oamenii cu care interacționezi nu te cunosc cu adevărat, ci cunosc doar masca pe care o porți. Asta înseamnă că nu poți forma conexiuni autentice și profunde, bazate pe încredere și respect reciproc.

Relațiile superficiale nu îți oferă sprijinul emoțional de care ai nevoie câteodată.

Atunci când ceilalți își dau seama că nu ești autentic, încrederea lor în tine scade, iar relațiile pot deveni tensionate și instabile.

Oamenii nu-s tâmpiți. Fiecare dintre noi avem nas pentru a simți mirosul de rahat când persoana de lângă noi îl debitează.

Chiar și în colaborările profesionale.

Am mirosit de atâtea ori rahatul altora prin cuvintele pompoase și explicațiile over the top că la un moment dat începi să ignori tot ce ți se spune. Îți dai seama că persoana aia este total pe lângă și doar încearcă să impresioneze, în speranța că prinde proiectul.

Așa am fost și eu la început. Nu te mint. Eram plin de bullshit. Însă, am învățat că treaba asta nu îmi dă, ci mai mult îmi ia.

Autenticitatea se construiește și prin onestitate. Dacă nu știi ceva, spune. Dacă nu ești de acord cu ceva, spune.

Autenticitatea este ca un magnet. Tragi oameni când ești cinstit și adevărat.

Poveste scurtă: Anul acesta am organizat un teambuilding cu comunitatea LDD PRO.

Prezentarea workshopului meu nu a fost gata așa cum mă așteptam. Am supraestimat totul. Mai aveam slideuri de creat și idei de legat.

Mark, care a vorbit despre Identități vizuale, nu a avut jumătate din prezentare gata. Amândoi am tot ciupit câte o oră here and there, ca să putem termina.

Însă, ce am făcut în loc să ne ascundem, am accentuat aceste imperfecțiuni. Le-am spus cu voce tare în public. Ne-am făcut cunoscute intențiile cât și neajunsurile.

Asta a redus mult din presiune și a întărit mai mult relațiile cu vulturii comunității.

Împiedicarea creativității

Nu știu… eu cred că scopul nostru pe acest pământ este să creăm și să iubim ce creăm. Vorbesc despre lucruri pozitive desigur.

Autenticitatea este esențială pentru a-ți putea exprima adevărata creativitate.

Frica de a fi judecat sau respins te poate împiedica să experimentezi și să inovezi.

Experimentarea pentru mine înseamnă să fiu liber în gândire, să nu îmi fie frică de eșec. Încerc constant să nu îmi limitez capacitatea de a gândi liber și de a explora idei noi.

O dau de gard, nicio problemă. Ce anume am învățat eu din asta? Ce pot face mai bine data viitoare?

Ziceam mai sus că acest newsletter a rezultat din limitările pe care le simțeam în exprimare. Este tot un motiv al creativității.

Creativitatea merge mână în mână cu autenticitatea, pentru că ideile noastre reflectă mintea noastră așa cum este ea.

Când ai o idee bună, dar obstacolele pe care le impui tu sau alții te împiedică să o faci vizibilă, îți pierzi o parte din autenticitate.

Prin cunoașterea de sine, acceptarea imperfecțiunilor și uneori expunerea lor, prin exprimarea sinceră a gândurilor și curajul de a fi tu însuți, îți poți construi o existență autentică.

The happy you!

Lumea are nevoie de tine. Are nevoie de autenticitatea ta.