Prima dată începe să construiești. Învață pe parcurs.

Ce? Cum adică să construiesc prima dată versiunea mai proastă?

Este contraintuitiv, nu-i așa? La urma urmei, cine își dorește să creeze ceva considerat inferior, ceva care nu atinge măcar standardele personale de calitate?

În ediția trecută de newsletter vorbeam despre Valoarea disconfortului în proiectele personale, iar în acest articol ne întoarcem iarăși la proiecte.

Proiectele reprezintă modalitatea prin care noi ca specie umană putem avansa.

Satisfacția care vine din procesul creativ și din realizarea de proiecte poate îndeplini nevoi psihologice profunde din ierarhia nevoilor umane.

Inclusă în această ierarhie este și nevoia de auto-actualizare, care reprezintă unul dintre nivelele superioare ale ierarhiei nevoilor umane, așa cum a fost descrisă de Abraham Maslow.

Fie că acceptăm sau nu, tindem să ne satisfacem aceste nevoi (fiziologice, siguranță, apartenență, stimă și auto-actualizare.)

Această auto-actualizare înseamnă, realizarea potențialului personal. Creștere personală și calea noastră către împlinire (orice ar însemna asta). Cu toții mergem în direcția asta.

Filozofia mea de viață stă în ideea că fericirea înseamnă libertate. Sunt fericit atunci când creez; astfel, creativitatea îmi oferă acest simț al libertății definite de mine. Bineînțeles, este mai profundă ideea dar las explicațiile pentru altă dată.

Proiectele sunt de 2 feluri. Ale tale și ale altora.

Indiferent cum îți privești existența, fie contribui la avansarea umanității prin proiectele tale, fie prin proiectele altora. Sună parcă SF ce am zis. Știu asta.

Mai SF de atât este faptul că și persoana aia care lenevește și nu face absolut nimic util, este la mila proiectelor celor care ne conduc. Nu există cale de ocolire. N-avem cum să scăpăm.

Ideea de a "construi prima dată versiunea mai proastă" se bazează pe acceptarea că perfecționismul poate fi un obstacol major în calea progresului.

Recunoaște, câte ore ai petrecut “învățând”, doar că să îți dai seama că puteai da startul proiectului tău, mult mai devreme?

Am făcut asta de nenumărate ori. Iar acum când privesc în spate, îmi dau seama că aș fi putut avansa semnificativ mai rapid dacă nu stăteam să bibilesc 15 ore punctele alea la nu știu ce logo. Efort care, în realitate nu a fost justificat decât de ego.

Orele investite în perfecționarea unui lucru implică costuri de oportunitate semnificative.

Adesea, aceste costuri nu sunt evidente, deoarece nu suntem conștienți că ele există. Dacă nu suntem conștienți de existența unui lucru (oricare ar fi el), acesta nu există (pentru noi).

Recunoașterea acestor costuri necesită un anumit nivel de antrenament mental pentru a fi identificate.

15 ore la tras de puncte, pot însemna 15 ore de neînlocuit petrecute cu copilul, sau crearea unui proiect care să îți aducă extra venit.

În tot acest timp, realmente… ce anume ai învățat în așa fel încât să avansezi? Mutarea unui punct dintr-o parte în alta nu îți aduce vreun beneficiu real.

Perfecționismul înseamnă amânare.

Nu mă absolv de perfecționism pentru că o latură de-a mea se desprinde greu de vârtejul ăsta. Am momente când îmi este imposibil să scap din această capcană.

Cu toate astea în timp m-am antrenat să conștientizez apariția momentelor de perfecționism și să acționez în consecință.

Pentru a ajunge să ai un produs bun, prima dată trebuie să faci unul prost. Așa începe totul și înveți pe măsură ce îți murdărești mâinile.

Prima postare va fi proastă, primul video va fi cringe, primul logo va fi urât ca noaptea, de prima ilustrație te vei rușina.

Nu poți aștepta să devii bun, și abia apoi să acționezi cu adevărat.

Așteptarea, pardon amânarea îți va demonstra că acel proiect sau skill poate să devină irelevant. Irelevanța este costul pe care îl plătești pentru că ai amânat. Pentru că ai stat să înveți înainte și să aplici după.

Hai să privim în jurul nostru și să recunoaștem rapiditatea cu care se mișcă lumea. Totul. Tehnologia (AI ohoho), percepția timpului, captarea atenției.

Trăim într-o lume imperfectă încă de la început, iar datorită acestei viteze multe lucruri se sparg. De ce să perfecționezi ceva ce urmează să se distrugă în secunda următoare?

Să construiești prima dată versiunea mai proastă, nu înseamnă să faci lucruri de slabă calitate, ci să recunoști că învățarea și adaptarea rapidă sunt mai valoroase decât încercarea de a atinge perfecțiunea de la început.

Feedback-ul real pe care îl primești timpuriu de la oameni, este cel care îți poate susține deciziile și te ajută să depășești paralizia perfecționismului.

Capacitatea de a itera cu rapiditate este o competență esențială.

Gândirea inversată

Cunoscută și sub numele de metodă inversă, aceasta este o tehnică creativă dar și strategică de rezolvare a problemelor.

Această metodă implică inversarea procesului obișnuit de gândire, pornind de la obiectivul final sau concluzia unei situații și continuând în sens invers către punctul de plecare.

Scopul este de a determina etapele esențiale ce trebuie urmate pentru a atinge rezultatul dorit.

Când te concentrezi pe obiectivul final și analizezi pașii care te pot duce acolo, poți depăși cu ușurință presupunerile limitative și gândire liniară pe care inevitabil le vei avea.

Presupunerile și gândirea liniară sunt cele care ne pun bețe în foarte de fiecare dată. Asta pentru că așa ne-am condiționat să gândim.

Cum aplici gândirea inversă

1. Definești rezultatul final: Începi cu o vizualizare clară a ceea ce dorești să atingi
2. Analizezi procesul invers: Te gândești la ultimul pas necesar pentru atingerea obiectivului, apoi la penultimul pas, și așa mai departe, până ajungi la punctul de plecare.
3. Identifici obstacole și soluții: Pe măsură ce analizezi pașii notezi potențialele obstacole cât și soluțiile care apar.
4. Îți faci planul de bătaie să-ți atingi obiectivul sau să rezolvi problema.