ediția 29
La fel cum ”beauty is in the eye of the beholder”, așa și impactul eșecului asupra ta variază în funcție de modul în care îl percepi.
Tuturor ne este frică de eșec și este de la sine înțeles de ce. Momentele în care o dăm în bară sunt inconfortabile și uneori pot să ne facă să ne simțim mai mici, mai neîncrezători și mai ”impostori” decât de obicei.
În momente ca astea, vocea interioară poate să aibă tendința de a merge pe filmul de mustrare și critică, iar creierul apasă pedala de accelerație pe ruta overthinking-ului și te duce la un cinema în care rulează pe repeat cele mai cringe și neplăcute părți ale eșecului prin care ai trecut.
And here is the twist: momentul ăla în care stai cu un nod în stomac pe scaunul de cinema, retrăind încontinuu eșecul tău, este momentul în care poți să pui pe pauză filmul și să alegi cum se derulează mai departe.
Poți să inspiri adânc, să îți arăți niște compasiune, așa cum ai face cu un copil, și să vezi lecțiile pe care ți le-a adus experiența asta, aspectele la care poți să mai lucrezi și, overall, cum să faci mai bine data viitoare, sau poți pur si simplu să lași filmul să continue așa cum e, învinovățindu-te și identificându-te cu ceea ce îți spune vocea interioară, nu cu cine ești de fapt.
Ce continuare alegi?
Fă cunoștință cu Alexandra Hochreiter: jumătate arhitect, jumătate ilustrator, cu 100% Galadriel-wise-witch kind of energy, pe care o resimți instantaneu atât în ilustrațiile ei dreamy, atent așternute pe hârtie, cât și în profunzimea modului în care povestește despre experiențele sale. Alexandra ne reamintește despre cât de important este să fim blânzi și onești atât cu noi înșine, dar și cu cei din jurul nostru, iar munca ei este terapie pură pentru cei cărora le este dor să exploreze lumi colorate alături de personaje parcă desprinse din povești.
Urmărește-o pe Alexandra aici: @alexandra_hochreiter, atelieralexandrahochreiter.com
Nu există persoană în domeniul creativ care să nu treacă printr-o serie de emoții legate de munca proprie. La mine este o sinusoidă destul de accentuată cu puncte foarte low sau foarte high, însă creativitatea, slavă cerului, nu este neapărat afectată, mi-am cultivat-o conștient ani de zile la rând iar ideile pentru diverse proiecte și ilustrații țâșnesc indiferent, cel mai adesea în duș.
Când sunt descurajată ajută foarte mult să încerc să privesc situația dintr-o altă perspectivă și să fiu cât se poate de onestă cu mine însămi. Am făcut tot ce am putut eu? Atunci pot dormi liniștită. Ilustrația asta nu mi-a ieșit cum îmi imaginam? E ok, am învățat ceva nou. Te simți low și știi ca nu va ieși nimic azi ? Fii blând(ă) cu tine, acordă-ți timpul necesar, și vei reveni în forță mai repede decât dacă refuzi acest lucru. Pentru fiecare problemă există o soluție pe care mai devreme sau mai târziu o vei descoperi, iar fiecare trăire negativă are timpul ei, care la un moment dat expiră.
Ca să fiu sinceră, câteodată mă simt ca și când trăiesc în Groundhog Day, în fiecare zi o iau de la capăt și lupta reîncepe. Acum lăsând gluma la o parte, cred că fiecare se raportează la început diferit, eu încă mă consider undeva pe acolo. Asta pentru că încă lucrez ca arhitect în paralel cu ilustrația și sunt suficient de exigentă cu mine însămi încât să am ștacheta undeva sus de tot pe ultimul raft. Acum că am punctat premisa, cele 3 sfaturi pe care mi le-aș da sunt:
Când vine vorba de ilustrație, simțurile mele sunt ascuțite la maxim. Știi pasiunea aia arzătoare care nu se stinge niciodată, foamea aia care îți dă bice să pui mâna pe ceea ce îți place cel mai mult să faci, fără oprire și fără să simți oboseala? Ei, eu o trăiesc constant și sper doar ca acest foc să nu se stingă niciodată, însă motivul pentru care se și întâmplă probabil este pentru că mă aflu încă în etapa în care construiesc, în care simt că încă nu am dovedit tot ceea ce pot să fac. Interesul vine de la sine pentru că ador ceea ce fac, este ultimul gând înainte să adorm și primul când mă trezesc.
Bineînțeles ca îmi este și mie greu câteodată să îmi mențin motivația, mai ales când primesc vreun reject sau nu ating un touchdown prestabilit, însă învăț constant că este parte din viață, și că nu mă definește ca persoană creativă cu care mă identific și nici nu-mi știrbește din valoare, trebuie doar să mă regrupez și să repornesc la drum cu forțe proaspete și un zâmbet larg.
Fata aia simpatică și plină de pasiune care aduce fantezie și culoare în viața ta, unul dintre puținii oameni încă reali și transparenți cu adevărat, într-o lume prea superficială.
Care sunt lucrurile care ne determină să cumpărăm ceva? Believe it or not, dar deciziile raționale și logice nu se prea află pe listă. În realitate, oamenii iau decizia de a cumpăra ceva datorită emoțiilor stârnite de către un produs. Dar cum reușesc brandurile să stârnească aceste emoții? Well, cam despre asta este vorba în cartea Buyology de Martin Lindstrom.
Uite o idee din carte:
Te-ai gândit vreodată că religia și marketingul au destul de multe în comun?
Majoritatea strategiilor de marketing au ca scop creșterea numărului de clienți și fidelizarea acestora. Majoritatea religiilor au strategii asemănătoare. De exemplu, în anumite religii vei găsi o mentalitate de tipul ”noi vs. ceilalți”, strategie abordată și de branduri mari, cum ar fi Coca-Cola vs. Pepsi, McDonald’s vs. KFC. Practic, în modul acesta brandurile își conturează propriile calități și trăsături prin a evidenția diferențierile dintre produsele lor și ale competitorilor.
Partea cea mai interesantă este că există asemănători mari în modul în care creierul nostru procesează mesaje cu conotații religioase și referințe ale unor branduri consacrate. În carte se vorbește despre un studiu de neuromarketing care a arătat că în creierul participanților au fost identificate activități aproape identice atunci când vizualizau imagini cu simboluri religioase și imagini cu branduri puternice, precum Harley Davidson, Ferrari, etc. Cool, huh?
Sigur că ai auzit de "ancoră", sau "price anchor". Este un “truc” psihologic care funcționează aproape de fiecare dată.
De exemplu: Știi, atunci când un brand îți vinde un tricou de 1000 la preț de 500, el îți induce de fapt că ai dat de o super ofertă și tu percepi tricoul că având o valoare bună, prin comparație.
Ancorarea este una dintre cele mai eficiente tehnici de vânzare. Avem o groază de exemple la tot pasul. Site-urile care vând software as a service (Saas) practică această tactică. Ei te pun să alegi. Îți dau mici imbolduri către opțiunea cea mai dorită (de către ei). Cea mai atrăgătoare.
Când îți faci prețurile folosind 3 opțiuni de preț, ancorează-le neapărat la cea mai mare sumă. Ce-i de înțeles aici, e că rolul acestei ancore este de a avantaja cea de-a doua opțiune. Să o pună sub lumina reflectoarelor și să o facă să fie dorită. Atât. Nu trebuie să fie aleasă de către client. Totuși, dacă lucrul ăsta se întâmplă, atunci excelent, pet yourself on the back. Bravo!
Singurul KIT de contracte de care ai nevoie pentru ca tu să ai o singură grijă: creația ta.
Învață să creezi oferte de preț și asigură-te că ești plătit așa cum meriți!
