Joacă. Sună copilăresc, nu?

Când zic „joacă", nu mă refer doar la gaming. Și nici la fotbal în parc. Vorbesc despre acea activitate plăcută și spontană, care nu vine cu un scop clar și nici cu presiuni. E pur și simplu bucuria momentului.

Și da, știu ce gândești: „Suntem oameni mari, avem treabă".

Ei bine, exact asta e problema! Când viața începe să te ia pe sus, uiți de joacă.

Atunci când uiți să te joci, uiți de tine. Te pierzi printre responsabilități și visurile altora.

M-am gândit la acest subiect în timp ce săpam o groapă în nisip. Yeah, go figure.

Am fost prins și tras înspre bucuria copilului când am fost în concediu nu de mult. Să-l fi auzit cum striga exaltat "Ce-Mi plAce La marEeeEe!" în timp ce intram cu el în apă.

De când Alex a venit pe lume, multe lucruri s-au schimbat radical, aproape cu 180 de grade.

Uneori, circumstanțele m-au obligat să iau lucrurile în slow-mo.

Și ce se întâmplă atunci când viața pare să ruleze la 120 de fps?

Ei bine, începi să observi detalii care altădată îți scăpau. Devii un observator mai atent.

95% din timp îmi opresc brusc activitatea la ora 17:00, pentru că știu că atunci ajunge "șeful cel mic" de la grădiniță și avem lucruri importante de făcut împreună.

Joaca nu înseamnă doar gaming

Hai să lămurim o treabă: gamerii, chiar dacă se „joacă”, ajung adesea să vadă gaming-ul ca pe o formă de muncă.

Sunt ore și ore de screentime care, în loc să te relaxeze, îți aduc oboseală. E ca atunci când lucrezi la un proiect și, deși e „distractiv”, simți cum îți toacă energia.

Deci nu, nu tot ce pare joacă e chiar joacă.

Să te joci cu adevărat înseamnă mai mult de atât: e despre a te pierde în activitate fără un scop anume, fără un final clar.

Societatea de azi te presează să fii productiv, responsabil, să îți urmărești visurile (sau visurile altora), și uite așa, joaca pică la fundul listei.

Când ai mai auzit pe cineva spunându-ți că trebuie să-ți iei timp pentru joacă? (în afară de mine, că fac acum tam-tam pe subiectul ăsta 🥴)

Nimeni nu-ți zice asta pentru că… „Nu mai ești la vârsta potrivită, nu mai e pentru tine.”

WTF, cine decide asta? dacă nu chiar eu pentru mine, sau tu pentru tine.

De ce joaca e mai mult decât „a da în mintea copiilor”

Mulți au impresia că joaca înseamnă să faci prostii și să dai în mintea copiilor.

Sincer să fiu, și eu așa credeam.

Până când a apărut un copil în viața mea.

Nu mă înțelege greșit. Te poți juca și fără copii, dar dacă vrei cu adevărat “ordine și disciplină” în viața ta, fă unul. Recomand.

Am înțeles că joaca înseamnă să te lași purtat de moment, să fii deschis la idei noi, să experimentezi fără să-ți pese de rezultat. Înseamnă să fii creativ, să îți dai voie să explorezi fără limite. Să creezi ceva din nimic și apoi să uiți ce ai creat, pregătit să începi din nou.

Joaca nu e doar despre deconectare; e, mai ales, despre atenția pe care ți-o oferi ție. Știi, atenția aia pe care o oferi tuturor celor din jur, dar ție mai rar.

Da, e un act egoist. Și e perfect în regulă să fie așa.

Chiar dacă o mare parte din atenția mea e concentrată pe Alex când dăm concurs cu mașinuțele, nu uit să mă gândesc și la cum mă simt eu în acel moment. Îmi dau toată energia pentru a mă bucura de experiență și pentru a crea o amintire frumoasă pentru amândoi.

De ce joacă “deliberată”

Joaca nu e doar o activitate rezervată copiilor sau o modalitate de a pierde vremea în fața unui joc video.

Joaca „deliberată” înseamnă să-ți acorzi timp în mod intenționat pentru a face ceva care să-ți aducă bucurie, fără un scop precis sau presiuni externe.

Aici e șpilul: nu o faci pentru un rezultat, ci doar pentru simpla plăcere de a te angaja într-o activitate care îți trezește creativitatea și spontaneitatea. Asta e ceea ce ne lipsește de fapt.

Poți să te joci de unul singur/una singură, dar e mai fain când faci asta cu cineva.

Suntem oameni ocupați, I know. Dar cât de mișto este să îți faci loc în calendar pentru "joacă".

Îți zic cum abordez eu această joacă, de vreo 6 luni încoace. Mi-am pus în calendar ca o dată la 3 săptămâni să ies undeva cu familia. Acest „undeva" poate fi oriunde: o vizită în alt oraș, la munte, la o grădină zoologică, pe un deal etc.

E incredibil ce mare diferență face asta pentru starea mea mentală și pentru wellbeing-ul general.

Modalități de joacă pentru oameni mari

„Ok, dar dacă n-am copii, cum mă joc?” – bună întrebare! Nu ai nevoie de copii sau de scuze ca să te joci.

Joaca e pentru toată lumea, la orice vârstă, și există o mulțime de moduri prin care poți integra joaca în viața ta de adult.

Ai nevoie doar de un pic de deschidere și să te lași purtat/ă de activitățile care îți fac plăcere, chiar dacă nu au un rezultat „util” la final.

Jocul cel mai dur pe care-l poți juca este cel al "deconectării".

Bucură-te de natură.

Ia-ți prietenii la un Dixit, un Shit Happens sau Uno.

Fă mișcare. Plimbă-te prin parc. Așează-te pe o bancă și citește 3 pagini dintr-o carte.

Heck! Construiește ceva din nimic.

Și nu uita, fă-le deliberat.