Pot spune cu certitudine asta: cu toții am trecut prin situații în care am oferit sfaturi valoroase altora, dar am eșuat în a le aplica și în viața noastră.

De ce e mai ușor să le dai altora sfaturi bune, dar așa de greu să le urmezi chiar tu?

Când te uiți la problemele altora, vezi totul clar, ca și cum te-ai uita printr-un geam curat. Dar când e vorba de tine, emoțiile și fricile tale îți blochează privirea, ca o ceață groasă.

Asta ne arată cât de diferit gândim despre ceilalți față de noi înșine.

Când ne confruntăm cu propriile provocări, suntem adesea copleșiți de frici, îndoieli sau tendința de a procrastina.

Acest contrast subliniază importanța introspecției și a cultivării unei relații mai conștiente cu noi înșine. Sună ca o lecție de psihologie, așa-i? Într-o bună măsură chiar este.

Imaginează-ți cum ar fi să ne tratăm cu aceeași empatie și claritate pe care le oferim celorlalți?

Cât de mult s-ar putea îmbunătăți lucrurile în viața noastră?

Tu cum îți vorbești?

Monologul nostru intern are o influență enormă.

Am întâlnit oameni care, în ciuda sfaturilor bune pe care le-am oferit (sfaturi care, cred eu, aveau intenții sincere), nu au reușit să le pună în practică.

Și nu pentru că ar fi fost greu de făcut sau pentru că le lipseau resursele, ci pentru că vocea lor interioară era complet negativă.

"Urmează-ți propriile sfaturi" înseamnă să devii propriul tău mentor și să ai curajul să aplici pentru tine aceleași soluții în care crezi cu adevărat.

Gândește-te puțin la puterea acestui concept.

Vorbește-ți cu aceleași cuvinte de încurajare pe care le-ai folosi pentru prietenii tăi când trec prin momente grele.

Aplică-ți soluțiile cu același calm și claritate cu care i-ai ajuta pe cei dragi.

Adesea, când dăm sfaturi altora, vedem situațiile clar, fără să fim implicați emoțional, și avem o perspectivă de ansamblu.

Dar când vine vorba de noi, pierdem această claritate, ne lăsăm prinși în emoții și uităm să ne ascultăm.

Într-o lume care ne cere mereu perfecțiunea, să-ți urmezi propriile sfaturi necesită un act de blândețe față de sine. Fuck perfection!

Este un exercițiu de autenticitate.

Este un exercițiu de auto-reflecție.

Ideea este să aplicăm aceleași valori și soluții pe care le oferim altora, dar să avem curajul să le aplicăm și nouă înșine.

Dacă îi sfătuiești pe prietenii tăi să ia pauze regulate pentru a-și proteja sănătatea mentală, întreabă-te: tu faci același lucru?

Dacă îndemni pe cineva să iasă din zona de confort și să încerce lucruri noi, tu cât de des iei același risc?

Să-ți urmezi propriile sfaturi înseamnă să îți construiești și să îți consolidezi relația cu tine însuți, puțin câte puțin, dar sigur.

Walk the talk

M-am surprins reflectând la acest subiect, așa, ca și cum m-aș fi așezat pe scaunul din spate și mi-aș fi privit parcursul de până acum.

Am făcut un soi de bilanț (citind o bună parte din jurnale), iar relația mea cu mine însămi e probabil una dintre cele mai bune construcții la care am lucrat ani de zile.

A fost o muncă pe tăcute, dar sinceră, care mă face acum să spun cu toată încrederea: e bine. Chiar foarte bine.

O parte esențială din aplicarea acestui principiu se află în micile acțiuni pe care le faci în fiecare zi.

Dacă îți spui că ar trebui să te organizezi mai bine sau să stabilești limite clare cu cei din jur, dar nu reușești să le pui în practică, ajungi să te învinovățești.

Dar dacă în schimb alegi să aplici mai multă blândețe cu tine și începi să "walk the talk" descoperi foarte rapid că poți fi cel mai bun prieten al tău.

La finalul zilei, să îți urmezi propriile sfaturi este despre a deveni congruent între cine ești și cine vrei să fii.

Este despre a trăi conform valorilor și convingerilor tale, reducând decalajul dintre ceea ce gândești, ce spui și ce faci.