Pe la începutul aventurii mele cu brandingul mi s-a întâmplat să-mi pun singur bețe în roate. Nu o dată, nu de două ori, ci aproape de fiecare fokin 🤬 dată.

Hai să vin cu puțin context: eram tânăr fecior și tocmai ce începusem să am câteva colaborări mai complexe cu niște clienți. Mă rog, ”complexe” în sensul că în sfârșit voiau să le fac și alte materiale, nu doar logo-uri. Pentru mine era ceva wow pentru că prin asta simțeam că am evoluat și mă supeeer bucuram că am ocazia să experimentez și să și fiu plătit pentru asta.

Și pentru că nici măcar în filme nu are cum să meargă totul fain frumos, că na, ar fi plictisitor, ce așteptări să mai avem de la viața reală? Cumva reușeam de fiecare dată să o dau în bară în momentul discuției despre bani.

Ce se întâmplă dacă nu ai o strategie de preț?

Îmi amintesc că mă simțeam super inconfortabil când venea vorba de bani. Chiar dacă porneam de acasă hotărât să cer un preț, când eram față în față cu nenea client, parcă îmi venea să înghit în sec și mai tăiam un 20%. Îmi dădeam tot felul de filme. ”Dacă zice că e un preț ridicol?”, ”Dacă refuză și dau cu piciorul în oportunitatea asta?”, ”Sunt la început, nu ar trebui să cer prețul ăsta, am timp după ce mai acumulez niște experiență”.

Și mă tot consolam eu că e ok așa, dar man, începuse să devină super frustrant. Unu la mână pentru că simțeam că mă neglijez și las de la mine doar ca să îi mulțumesc pe alții și doi la mână pentru că ajungeam să muncesc mult mai mult pentru aceeași bani.

De ce? Pentru că atunci când un client mă întreba cât l-ar costa toată treaba, îi ziceam prețul total din start. Ei bine, buba este că nu stabilisem cu domnul client exact ce am de făcut. Știam că tre` să fac un logo și niște materiale, dar nu am discutat de la bun început care sunt TOATE materialele. Și uite așa ajungeam deseori să am capul calendar pentru că era de două ori mai multă muncă decât îmi imaginam. To be honest, dacă știam în ce mă bag de fapt, i-aș fi cerut un alt preț fără dar și poate.

După mai multe experiențe de genul am ajuns să nu mai am răbdare și am schimbat ștafeta. M-am pus cu burta pe carte și mi-am propus să caut soluții pentru stresul ăsta pe care îl simțeam din cauza discuțiilor despre dinerito$. În timp, am învățat să îmi creez ofertele de preț astfel încât să fie clar de la bun început ce pot să ofer. Implicit, prin asta i-am dat de înțeles clientului într-un mod diplomat că tot ce este în plus se plătește, că na, trebuie să pape și gurița noastră.

Strategia prin care îmi creez prețurile este cea cu opțiuni de preț, în care practic îi ofer clientului mai multe pachete de preț. Partea cea mai faină este că folosind modul ăsta de ofertare, știu că orice alegere ar lua clientul, pentru mine va fi ok din punct de vedere financiar. No more stressy.

Cum funcționează strategia opțiunilor de preț?

Super simplu. Îi prezinți clientului 3 opțiuni de preț în funcție de livrabilele pe care le dorește. Este indicat să nu îi oferi mai mult de 3 pachete, pentru că, psihologic vorbind, îi va fi mult mai greu să facă o alegere. Pachetul cu prețul cel mai mic va conține livrabilele de bază, cel cu prețul mediu va conține livrabilele de bază + livrabilele de care știi sigur că ar avea nevoie clientul, iar pachetul cu prețul cel mai mare va conține toate livrabilele de până acum + alte beneficii importante pentru acesta.

Știu că la început este tentant să lași din preț, pentru că nu ești sigur de valoarea pe care poți să o aduci prin munca ta. Dar hey, odată ce conștientizezi că you can be smart about this și că depinde strict de tine cât alegi să câștigi, vei observa o îmbunătățire semnificativă în experiența ta profesională.

‍

Învață să creezi oferte astfel încât să îți îmbunătățești rata de conversie a clienților cu ajutorul Opțiunilor de preț.

Dacă totuși vrei să înveți bazele avem și un handbook de mare ajutor pe care îl poți descărca gratuit.