ediția 9
Tu obișnuiești să împărtășești lumii munca ta?
Dacă răspunsul tău este DA, excelent! Continuă să faci asta! Dacă răspunsul tău este NU, poate ar fi o idee să faci ceva în privința asta.
Procesul de creație este important pentru un om creativ, iar a le permite altor oameni să vadă creația sa este chiar la fel de important. I know, este scary să te expui.
Este mult mai confortabil să stai în umbră, departe de hateri. În fond, oricât de bine ne-am stăpâni aptitudinile, rezultatul final va fi mereu diferit față de viziunea pe care am avut-o la începutul procesului de creație. Așa că preferăm să stăm în umbră, până o-m deveni mai buni.
Doar că întotdeauna vom avea impresia că putem să devenim și mai buni, așa că ajungem să ne prelungim ascunzișul.
Oricum lumea o să tot zică ce o vrea să zică. Unii te vor lăuda, unii nu vor zice nimic, alții îți vor zice verde în față opinia lor, alții vor fi chiar hateri. No și ce dacă te vizitează haterii? Când îți este frică de “ce o să zică lumea” de fapt, de hateri îți este cel mai frică.
Am avut și eu parte de ei încă de la primele materiale postate pe net. Când cineva îmi comenta total de-a pu%*e@ la vreun video sau oareșce postare pe Facebook sau Instagram, mă simțeam ca naiba. Adică mă lovea acolo la sentiment, pentru că ăsta era de fapt scopul acelui comentariu.
Ce mi-am dat seama destul de rapid este că nu merită să îmi consum energia. Ba mai mult am înțeles că am nevoie de hateri. Fără ei, pe bune că n-aș fi făcut tot ce am făcut până în prezent. Mi-au dat oportunitatea să învăț din comentariile lor, să îmi îmbunătățesc skillurile și desigur să creez un scut și mai puternic între mine și ei.
So, când alegi să îți expui munca, tu ai cel mai mult de câștigat pentru că ai ales în sfârșit să ieși din zona de confort și să crești. Odată ce ai făcut acest pas începi să cunoști oameni faini, ieși din bula mediocrității, primești feedback voloros (fie că-i pozitiv sau negativ are valoare) și într-un final ajungi să ai o perspectivă elevată asupra muncii tale.
Fă cunoștiință cu Mădălin Dragnea, aka Mad Animator, aka acest Michael Scott al animațiilor. Nu noi spunem asta, prietenii lui spun asta. Dacă nu îl știi pe Mad Animator deja, este omul care a făcut intro-ul LDD. Yep, that freakin’ awesome guy.
Dacă ar fi după el, sindromul impostorului ar fi o chestie legală, pentru că, zice el, ”e normal să te îndoiești de tine pentru a evolua, iar de hateri numai de bine!”.
Mădălin este un tip chill, care le recomandă tuturor creativilor să nu pună presiune pe ei. Dacă ar avea o super-putere, și-ar dori să oprească timpul în loc cu 2 minute înainte de deadline. Și-ar mai dori să schimbe lumea într-una în care nu există procrastinare. Pfff! Imagine that!
La fel cum toți nebunii se bat în piept că nu sunt nebuni și impostorii spun că nu sunt impostori. Orice artist care simte că este impostor înseamnă că vrea mai mult de la el. Cum am putea să evoluăm dacă nu criticăm ceea ce știm să facem în prezent? Așadar, sindromul impostorului ar trebui legalizat.
Descurajarea face parte din joc. E naturală, firească. Fără descurajare nici n-am mai fi la fel de fericiți atunci când ne iese treaba brici. Nici un om nu s-a născut învățat din prima și e normal să te îndoiești de tine pentru a putea evolua. Despre hateri numai de bine.
Recomand tuturor acest filmuleț: https://www.youtube.com/watch?v=91FQKciKfHI
Hmmm. Nu găsesc 3 lucruri top of mind la care aș acorda mai multă atenție. Cred că toată lumea are un fir natural al carierei pe care nu trebuie să îl forțeze.
M-am tot gândit și eu de multe ori că ar fi fost foarte tare să mă apuc de motion design mult mai devreme, dar poate că m-aș fi plictisit până acum. Sau poate eram un adult nefericit pentru că mi-am pierdut copilăria mutând Key Frames în After Effects sau Flash (fostul Animate CC).
Celor care sunt la început de drum le-aș recomanda să nu pună foarte mare presiune pe ei. Am observat că generația nouă este nerăbdătoare să facă foarte multe lucruri, ceea ce este foarte bine, însă este important să aibă grijă să păstreze lucrurile fun, simple și clare, să nu devină copleșitor.
Mi-ar plăcea doar ca nepoții mei să își aducă aminte de mine că am fost un om bun și lumea să își aducă aminte că le trezeam emoții cu animațiile mele.
Cartea Mitul Antreprenorial (revisited) de Michael E. Gerber nu mai are nevoie de introducere. Lectura asta întotdeauna mi-a adus noi și noi insights despre business thinking. Mi-a plăcut așa de mult încât am citit-o de 2 ori și am ascultat-o tot de 2 ori. Mi-am propus să pun burta pe ea în fiecare an.
Săptămâna trecută i-am dat o ascultare întreagă în doar 3 zile cât timp faceam antrenamente la sală. Body and mind în același timp, nu? :)) Oricum am câteva insights proaspete de împărtășit cu tine.
Pe scurt, cartea este un glosar al cauzelor nereușitei în afaceri și oferă soluții punctuale pentru antreprenori. Mi se pare că surprinde așa de bine drumul antreprenorului, încât pe măsură ce o citești și o recitești, se formează un cerc care se închide perfect.
Când începi orice business, ești deja binecuvântat cu 3 personalități, pe care e posibil să nu știi că le ai. Dacă ești freelancer, apăi sigur te regăsești aici.
Tehnicianul este cel care pune mâna și face, pentru care este foarte important modul în care își face treaba fără să-l intereseze “de ce-ul” din spatele businessulul. El trăiește în prezent.
Majoritatea începem ca tehnicieni. Noi doar vrem să creăm. Să ne dea lumea pace să ne facem treaba. Din egoism, nu avem un scop bine definit.
Managerul este cel pentru care ordinea contează cel mai mult, trăiește în trecut, își dorește stabilitate și nu vede în probleme oportunități.
Antreprenorul este cel care are viziunea, este visătorul care își exprimă spiritul creativ și inovativ. Un antreprenor reprezintă viitorul, acolo iau formă toate ideile sale.
Îmi place foarte mult ancorarea tuturor personalităților pe o axă a timpului. Trecut-prezent-viitor. Te face să conștientizezi mult mai bine aceste personalități, dacă te raportezi la cea mai valoroasă resursă: timpul.
Ideea este să conștientizezi aceste 3 personalități și să le accepți. Fie că vrei sau nu, ele pot (și deseori vor) lucra una împotriva celeilalte dacă nu le ții sub control.
Mona Sans & Hubot Sans - GitHub pune la dispoziție pentru download 2 fonturi variabile open source cu o grămadă de grosimi. Poți să folosești fontul pe siteul tău sau în aplicații dar musai să dai credit celor de la GitHub.
De ce este important să înveți să asculți cu adevărat? Ei bine, pentru că în momentul în care oamenii se simt ascultați, încep să aibă mai multă încredere în tine. Și într-un final asta vrei. Oamenii lucrează cu alți oameni în care au încredere și pe care îi plac. Asta-i regulă universal valabilă.
Focusul tău este să-l faci pe client să se simtă ascultat. Să-și spună în minte “Uhh ce discuție făină am avut cu designerul. Simt că mă pot baza pe el.”
Ca ascultarea să fie cât mai profundă, evită să-l întrerupi pe interlocutor. Adică shut the fuck up. Respectă-l. Lasă-l să spună ce are de zis. Nu uita că oamenilor le place foarte mult să vorbească despre ei.
Dacă în timpul discuției deja îți formulezi răspunsurile și mintea îți aleargă prin tot felul de locuri, află că, tu de fapt nu asculți cu adevărat. Conștientizează momentul și lasă toate distragerile astea pe mai încolo.
Singurul KIT de contracte de care ai nevoie pentru ca tu să ai o singură grijă: creația ta.
Învață să creezi oferte de preț și asigură-te că ești plătit așa cum meriți!
