A renunța la a mai fi angajatul cuiva și a deveni bossul timpului tău sună a o idee utopică, dar și înspăimântătoare în același timp. Ideea este să ai un plan (la urma urmei de ce să îți pui bețe în roate?), să profiți de timpul pe care îl câștigi și să știi ce vrei să faci cu el. Mi se pare că perioada asta de freelancing m-a determinat să fiu mult mai responsabil cu timpul meu, în comparație cu perioada în care eram angajat și stăteam cu piciorul într-o apă călduță, confortabilă și safe.
Subiecte principale
- Atunci când simți că nu te mai dezvolți din punct de vedere profesional, este timpul să faci o schimbare.
- Pentru a deveni 100% freelancer, este mai mult decât indicat să ai un plan pentru o anumită perioadă de timp. Să stai liniștit când vine vorba de cheltuieli și să știi în ce urmează să îți investești timpul în plus de care vei avea parte.
- Odată cu libertatea oferită de freelancing, apar incertitudinile și automat fricile. Ideea este să fii conștient de momentele în care creierul tău încearcă să te saboteze și să lupți să îți dovedești că lucrurile pot sta cu totul altfel. The power is within you!
Idei principale
- În ultimii 15 ani de când cochetez cu designul, am fost atât angajat, cât și freelancer în paralel. Aș putea zice că am fost în zona mea de confort, știind că am un venit sigur.
- La al doilea job al tinereților mele făceam site-uri web pentru pizzerii. M-am super plicitisit de făcut site-uri și mi-am zis că este momentul să explorez un picuț mai mult decât partea asta de web design. Chiar simțeam că am nevoie de ceva mai mult.
- Fiind singurul designer din firma respectivă, au apărut frustrări datorită faptului că nu aveam cu cine să vorbesc despre design, nu aveam pe cineva care să îmi dea un feedback, o critică constructivă, un sfat, ceva, orice.
- Am început să lucrez mai apoi pe partea de branding. Ok, nu știam ce era asta la vremea respectivă, dar am început să fac logouri. Și am tot făcut asta până în prezent.
- Odată cu pandemia, am avut parte de un răgaz care m-a condus încet spre partea asta de freelancing. Ceea ce include și un mic detaliu, precum a-mi da demisia.
- Faptul că am devenit un full time freelancer a fost o decizie ușoară. Calculată, dar ușoară. Ca lucrurile să fie cât mai smooth, trebuie să te gândești în avans la ce vei face în următoarele 6 luni – 1 an. Trebuie să strângi bani la pușculită și să ai o evidență clară asupra cheltuielilor, măcar pentru o bună perioadă de timp.
- Perioada asta de 6 luni – 1 an aduce cu ea o responsabilizare oarecum profundă, în sensul că trebuie să profiți de perioada asta și să îți investești timpul cu cap. Și aici poți să aplici lejer principiul lui Pareto, care zice că 80% din rezultate vin din 20% efort. Pe scurt, din 10 taskuri, 2 taskuri sunt cele mai importante care produc 80% din rezultate.
- O chestie faină pe care am observat-o de când sunt 100% freelancer, este faptul că timpul parcă trece altfel. Simt că fac foarte multe chestii și, de asemenea, simt că mă organizez exact așa cum trebuie să mă organizez, fără să am frustrări de genul că ”Bă, am un șefuț, tre să fac asta și aia și nu am chef”.
- Odată cu libertatea, intervine și nevoia de a avea un program. Strict. Chiar foarte strict. Altfel riști să cazi în extrema cealaltă în care ai impresia că ai timp toată ziua.
- Cred că fiecare zi trebuie să treacă astfel încât să simt că am făcut ceva meaningful cu ziua respectivă. Chiar dacă am citit 10 pagini care m-au făcut să înțeleg un concept nou, tot simt că am făcut ceva cu ziua respectivă și că nu am lăsat-o să treacă ”degeaba”.
- Freelancingul te scoate din zona de confort. Pot să apară și anxietăți, clar. Asta pentru că nu știm ce urmează să se întâmple și automat apar și fricile. Ideea este să treci peste ideile astea cu care creierul tău încearcă să te șantajeze și să privești partea cât mai obiectivă a lucrurilor. Când creierul zice NU, tu trebuie să zici DA și să push it forward.
